Ideea mea este ca intr-un examen nu se pot da intrebari al caror grad de dificultate "tintit" este mult mai mare decat valoarea prag data de probabilitatea chioara de a nimeri raspunsul fara macar a citi intrebarea. De exemplu sa presupunem ca un examen (E) consta numai din intrebari complement simplu cu cinci variante din care una singura este cea punctata. (E) contine numai intrebari al caror grad de dificultate face ca la ele, din cinci medici sa poata raspunde corect numai unul (adica e un examen greu). In situatia noastra ipotetica un candidat din 5 va rezolva toate intrebarile. Ceilalti vor imbulina aleator si vor obtine in medie un punctaj de 20%. Acum sa presupunem ca la (E) au fost in total 100 candidati pe un total de 40 de locuri (Oh yeah, 2.5 pe loc! Ce coincidenta!

Acum sa presupunem ca gradul de dificultate este foarte mic. Foarte multi candidati fac 100% si examenul nu-si atinge scopul. Barajul rezultat este si el tot un examen.
A mai ramas o varianta: gradul de dificultate sa fie intermediar... sa zicem ca 5 din zece candidati sunt capabili sa raspunda la o intrebare (atentie, examen de tip (E), care contine doar intrebari CS!!). Deci 50 de candidati fac 100%... iar baraj ca sunt doar 40 de locuri.
Blah... ce se intampla insa daca examenul ar fi de tip (E'), care contine doar intrebari de tip CM?... pai dificultatea prag ar fi 50%... Nu s-ar putea pune intrebari la care pot raspunde doar 2 medici din 10 pentru ca ar fi iar loterie... ci doar de la 5 in sus. Deci, in cazul nostru, iar baraj pentru ca avem 40 de candidati pe 100 de locuri. Deci ar trebui ca gradul de dificultate sa fie <5/10... deci iar loterie.
In concluzie: cu 150/200 intrebari de tip CM cu 2,3 sau 4 raspunsuri "corecte" nu se poate in vecii vecilor realiza un rezidentiat echitabil pentru 0,4 locuri/candidat.
Cireasa de pe coliva rezidentiatului:
A. Daca la o anumita intrebare media punctajului realizat de candidati pentru acea intrebare este egala cu media punctajului realizat prin imbulinarea aleatoare a raspunsului acelei intrebari (0.8 puncte pentru CS si 2.5 puncte pentru CM), este foarte probabil ca lumea sa fi imbulinat aiurea la ea pentru ca e o tampenie de intrebare). Daca respectiva medie este mai mica decat sansa, e o buna indicatie ca intrebarea e gresita. Si stiti care e culmea? Candidatii care ajung in frunte, "endocrinologii" au raspuns "corect" tocmai la genul asta de intrebari... Dar stiti care e culmea culmilor? La intrebarea aia faceati mai bine daca nu citeati enuntul.
B. Daca la o anumita intrebare media punctajului realizat de candidati pentru acea intrebare este egala cu sau aproape de punctajul maxim acordat pentru acea intrebare, intrebarea e inutila pentru ca nu face nici o discriminare intre candidati. Intrebarile pentru care raportul dintre media punctajului realizat de candidati pe intrebare si punctajul maxim este mai mare decat raportul dintre numarul de locuri si numarul de candidati nu fac diferenta intre candidatii care intra, ci doar intre cei care pica si sunt, deasemenea, inutile.
C. Intrebarile bune ar trebui sa aiba un raport r intre media punctajului realizat de candidati pe intrebarea respectiva situata intre raportul sansei si raportul intre numarul de locuri si numarul de candidati care in 2005 este de 0.409. Pentru CM va trebui r>0.5 si totodata r<0.409... ceea ce este IMPOSIBIL. Pentru CS va trebui r>0.2 si r<0.409 si tare mi-e teama ca vor fi FOARTE PUTINE. Chiar daca ar fi multe, intre primii 20 % din candidati (in cazul nostru intre primii 20 din totalul de 40 intrati) "discriminarea" va fi aleatorie, adica facuta de intrebari la care nea ionel de pe strada ar raspunde mai bine decat media candidatilor, fara macar sa citeasca intrebarea.
Deci intrebarile CM la rezidentiat vor fi in anul 2005 de doua tipuri A. gresite si B. inutile.
Singura solutie pentru un rezi echitabil in 2005 este schimbarea metodologiei in timpul scurt ramas. Altfel...
Daca ati votat ca metodologia e buna, mai ganditi-va. Sau ati uitat cum se face?