williams1 wrote:Am eu un exemplu, coleg care a inceput medicina la 29 de ani, a terminat facultatea cu brio si intre timp a terminat si rezidentiatul (specialitate medicala cu garzi).
In cazul lui nici macar nu cred ca e vorba de o inteligenta rarisima, e doar un om motivat si foarte perseverent, fara copii si fara datorii la banci
Sunt convinsa ca aproape oricine a terminat medicina stie un caz de genul asta. Ba chiar va fi incantat sa il prezinte in discutie ca pe ceva relevant.
Intotdeauna se gaseste cineva care sa "stie pe cineva" (ruda, coleg, prieten) care a inceput mai tarziu si "a terminat cu brio facultatea" sau "e medic de succes in america/germania" (argumente "tip ioio", pentru cunoscatori).
Cat de relevanta (si de folositoare pentru cel care a pus intrebarea) e reducerea discutiei la prezentarea de exemple care au reusit, atata timp cat nu cunoastem persoanele despre care se vorbeste?
Le cunoastem situatia, capacitatile, aspiratiile? Dezamagirile? Sau ne este prezentat un aspect unilateral (si poate privit de la distana de catre un coleg) al vietii lor?
Si e si o viziune biased asupra subiectului, in orice caz. Sunt cunoscute si memorate in principal cazurile de succes si aspectele pozitive. Dezamagirile si regretele n-o sa le afle decat putini prieteni intimi.
Nu e mai bine si mai relevant sa fie prezentate aspecte obiective, ca salariu, timp care trebuie investit in studiu, program de munca, posibilitati de angajare (iar cel care a pus intrebarea sa cantareasca singur avantajele si dezavantajele), decat exemple de-astea izolate pe care oricum nu le cunoaste nimeni?
In definitiv, poate nu toata lumea isi doreste sa nu aiba copii la 40 de ani, ca in exemplul prezentat de williams, mai ales doamnele. E usor sa fii subiectiv si sa nu vezi
the big picture atunci cand discutia se reduce la prezentarea de exemple incurajatoare de tip "yes you can".