Cazul meu nu e important, întrucât e o discuţie de principiu.
Ba da.Vreau sa te inteleg.Si pentru asta trebuie
sa-ti vad ideile in context.
trăiesc cu chirie într-un cartier sărac pe care îl iubesc
Suntem vecini

!
Am o a doua slujbă pentru care sunt supracalificat, dar care îmi aduce încă un salariu, mai mare decât cel de rezident. Lucrez de acasă, de la calculator, aşa se face că am timp.
Ai o a doua slujba, pentru ca esti pe o specialitate care iti permite.Din cate stiu,la psihi,pe la 12-13
bate vantul prin spital.
Mie si sotului, job-ul ne consuma cam 12 ore din alea 24...
Cat despre banii ,care ne vin noua, din salariul de medici specialisti,ce suntem(barbatul e pe o specialitate chirurgicala) :
fo 1900, NET, plus niste bonuri.
Si sa nu zici nimic ca
m-am unit c-un doctor,ca noi ne iubim,bre, de la 16 ani.Si el facea injectii la papusi cand era mic

!
Spuneţi-mi naiv, tâmpit, etc., cred că pentru un copil sunt lucruri mult mai importante decât bani-bani-bani ca să îi iau ultimu nintendo.
Nu e vorba despre asta.Despre, de ce anume are nevoie un copil,pentru a se dezvolta
in armonie cu el insusi si cu societatea ,e mult de zis ; ne trebuie un topic separat.
Nu cumva îţi permiţi un comportament "nonverbal" care să îl facă pe pacient să se simtă obligat?
Pacientul se simte obligat ,pentru ca am un comportament verbal si nonverbal care-l multumeste! Si vine natural (comportamentul).