Medicina Bucureşti

Vreau sa plec ca medic rezident in Japonia. Stie cineva cum se poate? Unde trebuie sa caut? Ce trebuie sa fac?

si io ma gandesc. chiar nu e nimeni?

Stiu precis ca exista un thread cu Japonia pe aici pe undeva, pentru ca am contribuit eu la el (cu nimic prea interesant, dar totusi). Cautati-l mai bine, dati un search.

Aa, uite-l viewtopic.php?f=2&t=10932

catalian_c54 wrote:Vreau sa plec ca medic rezident in Japonia. Stie cineva cum se poate? Unde trebuie sa caut? Ce trebuie sa fac?

prima conditie care trebuie indeplinita este cunoasterea obiceiurilor locale. Am inteles ca incep cu seppuku, cei care depasesc aceasta etapa pot aplica in continuare pentru un post de resident in specialitatea dorita.

WOW
domnu' Adi din Japonia
dupa 20 de ani

https://www.cnn.com/2020/11/28/asia/jap ... index.html

Am zis ca dintre cele doua topicuri cu Japonia asta e probabil mutabil cand va veni AI-ul sa le sorteze.

Unul dintre lucrurile care mi se par fascinante la cultura japoneza e politetea extrema si evitarea exprimarii deschise a sentimentelor (care pana la urma e tot o forma de politete si de respect fata de celalalt, nu?).
N-am stat sa analizez care sunt cauzele (probabil o societate traditionala cu respectarea stricta a ierarhiei familiale si profesionale), ma multumesc doar sa admir cu un pic de invidie de pe margine (si ce margine, chiar in mijlocul latinitatii expansive).

Probabil apetitul excesiv pentru respect si datorie duce la shame-culture.

Sigur, politete excesiva sau falsitate excesiva.

Nu mi se pare falsitate daca face parte dintr-un cod cultural acceptat de societatea respectiva.
Politetea e una, minciuna e alta. Iar simplul fapt ca nu defilezi cu toate sentimentele pe fata (sau la gura) nu te face neaparat un om fals.
La fel cum efuziunile sentimentale nu te fac neaparat sincer.

Sinceritatea are multe aspecte, iar adevarul poate fi transmis in multe moduri, unele mai subtile, altele mai directe.
Problema apare cand oamenii care comunica provin din societati diferite si inteleg gresit codurile de comportament. Unui american sau european ar putea sa i se para fals ceea ce unui japonez i s-ar putea parea ca a fost comunicat in mod direct.

Cam pe linia asta gandesc si eu din bratele anglo-saxonimii politicoase si menajante-de-celalalt. (Potrivit unui amic francez care a locuit cativa ani aici, e adevarat ca nu te injura nimeni in fata dar asta nu inseamna ca nu te trezesti cu delatiunea in cine stie ce plangere catre superiori.)

MumaPadurii wrote:evitarea exprimarii deschise a sentimentelor (care pana la urma e tot o forma de politete si de respect fata de celalalt, nu?)

Da, as zice insa ca poate fi destul de taxing. Cand gandesti "scr*w you" si taci e una (asta e setarea mea din fabrica), dar sa gandesti asta si sa scoti un compliment e un nivel care mi-a luat niste ani. I now have a better idea how to save the "scr*w you" for the complaint instead.

Cu putinii japonezi cu care am lucrat m-am inteles bine dar cumva stiind ca nu-i inteleg de-a binelea.

Eu zic ca este falsitate, nu politete. Asa este in satele din Mehedinti, sunt extrem de ascunsi, se cearta in casa (se bat) si din cand in cand dau chiote, sa creada lumea ca petrec. Sunt periculosi oamenii astia, ca nu stii ce gandesc.

Ce sa cauti domnule in Japonia, ca nu umbla cainii cu covrigii in coada nici pe acolo ? Daca esti medic bun faci bani frumosi si in Romania, ca desi sunt multi medici, majoritatea sunt "la baie" in privinta meseriei.

dustweaver wrote:Da, as zice insa ca poate fi destul de taxing

Nici eu nu cred ca politetea extrema este o strategie foarte benefica si ca backfires.

O fi o expresie a dorintei de a nu-l inoportuna pe celalalt, dar respectul asta vine la pachet si cu niste indatoriri apasatoare. Iar imposibilitatea de a te plange fara a fi vazut ca persoana slaba, chiar deranjanta, nu are cum sa ajute.

Cat despre dorinta de a nu-l face pe celalalt sa se simta prost, sunt sigura ca japonezii si-au dezvoltat modurile lor subtile de a comunica celuilalt dispretul sau dezaprobarea.
Si cred ca dezaprobarea doare mai rau intr-o societate in care conteaza mai mult sa nu-l deranjezi pe celalalt, decat intr-una in care oamenii pot fi mai nesimtiti.

sa creada lumea ca petrec

Aoleu, deci chermezele cu chiuituri pe care le auzeam dinspre japonezii mei de fapt erau altceva.

Japonia bla bla bla...
Hentai-ul japonez e mult mai ... decat pornachele european si american.
Japonia ...

dustweaver wrote:

sa creada lumea ca petrec

Aoleu, deci chermezele cu chiuituri pe care le auzeam dinspre japonezii mei de fapt erau altceva.

Probabil, am citit in articolul ala ca a crescut si la ei violenta domestica.

De fapt nu inteleg unde e dilema lui M Dan sau de ce crede ca se ascundea cineva de el, orice chermeza cu chiuituri e urmata traditional si de batutul nevestei in partea a doua.

Eram eu la o petrecere intima si una imi zice ca fostul barbat era janonez. Ea traia intr-o pensiune cu un cuplu de german si japoneza si faceau aia zgomote. Bataie nu urma.

MumaPadurii wrote:sunt sigura ca japonezii si-au dezvoltat modurile lor subtile de a comunica celuilalt dispretul sau dezaprobarea.

Exact, in primii ani aici m-am mai vaicarit ca imi trebuie un dictionar separat pentru sistemul de subintelesuri canadian. Apoi m-am prins ca incercarea de a comunica din afara codului acceptat nu il face pe interlocutor sa se simta mai comfortabil ca pasamite stie din capul locului la ce sa se astepte - chiar dimpotriva. Ei, daca tii neaparat sa lasi o impresie de directitudine, e suficient loc si pentru cateva nuante de asa ceva.

P.S.

primarita wrote:Japonia bla bla bla...

Habar n-am de manga, anime, hentai, arome de KitKat si ce-o mai fi popular/provenit (d)in Japonia, nu ma pot pr0nunta.

Cultura japoneza e copy-paste dupa cea chineza.
Cele mai sus enumerate sunt produse culturale autentice japoneze.

primarita wrote:Cultura japoneza e copy-paste dupa cea chineza.

Cultura de orez?

Melania wrote:

primarita wrote:Cultura japoneza e copy-paste dupa cea chineza.

Cultura de orez?

Da. Fata desteapta.

Paste de orez, mmm.

Imi place cum gasesc japonezii cuvinte pentru orice comportament uman.

Tsundoku (Japanese: 積ん読) is acquiring reading materials but letting them pile up in one's home without reading them.

Minimalisti pana si in exprimare.

Intr-un fel, asta te pazeste de egocentrism.
Ca romanca, as putea exprima acest obicei dezgustator printr-o relatare care intr-un fel m-ar putea face sa ma simt speciala: "am obiceiul sa cumpar carti si dupa aia nu le citesc, le las sa prinda praf prin biblioteca (de fapt nu mai am loc in biblioteca si mi-am facut deja cateva teancuri intr-o camera), cu toate astea, cand ma duc in mall intotdeauna trec pe la sectiunea de carti si ma simt atrasa sa cumpar altele, pe care tot n-o sa le citesc... bla, bla."

Doar prin faptul ca e ceva care trebuie exprimat prin multe cuvinte, e ca si cum ar fi mai special. E echivalentul mainii intinse care spune o poveste. Daca as spune "cam tsundocaiesc" sau "sunt o mare tsundocaitoare" sau ce or mai spune japonezii, parca n-ar mai fi asa de interesant, nu?
Daca exista un cuvant pentru asta, e doar ceva comun.

Intr-un fel, faptul ca atribui un cuvant unui anumit obicei prosst, te impiedica sa-l tranformi in ceva pozitiv. Mai ia din egocentrism, il duce in banalitate,
Si odata dus in banalitate, ceea ce putea fi prezentat/vizualizat ca un interseting personal quirk, ramane doar un obicei prosst.

Interesantă perspectiva. Minimaliști și poate oleacă minimalizatori?
Lumea anglofonă a inventat "gaslighting", "ghosting" și altele asemenea dar tsundoku mi se pare un pas mai departe în capacitate de stors esență si condescendență.

Se pare că nu mi-am mai vărsat năduful ăsta pe aici (măcar nu pe topicul ăsta). Tocmai m-am abținut să mârâi pe FB la un text conținând perlele de mai jos, așa că merit să mârâi puțin. Ofof, măimăi, ce mă seacă picatul în glutei despre Japonia.

"Lucruri care se intâmplă in Japonia:
1. Din clasa întâi până în a 6-a se preda o materie "drumul despre bunul simț” din care elevii învață comportamentul civilizat și manierele de bun simț!
2. Nu rămâne nici un elev repetent din clasa întâia până la clasa a 7-a, fiindcă scopul este educația și implantarea principiilor și nicidecum învățământul și stocarea informațiilor!
3. Japonezii cu toate ca sunt considerați printre cei mai bogați oameni din lume, nu angajează femei de casa sau dădace pentru creșterea copiilor, părinții sunt primii răspunzători de educația copiilor!"

De la coadă la cap, punctul 3: ori părinții sunt supraoamenii lui Nietzsche, ori ceva e mai puțin roz decât pare... hmm, oare o fi tot bisnisul pe spinarea mamei? Sau poate autorul zice "părinți" familiei extinse? Plus, dacă părinții-s așa de jmekeri, de ce se mai bagă și școala ca musca-n lapte? https://en.wikipedia.org/wiki/Gender_in ... y_in_Japan
Punctul 2: nici România lui Ceașcă n-avea repetenți.
https://www.quora.com/Do-Japanese-stude ... the-region
Punctul 1: mi-a picat odată în gheare un articol de psihopediatrie, studiu de caz al unui pacient elev în clasele primare care, zicea autorul (citez din memorie): "a promis să-și facă ordine în viață dar nu s-a ținut de cuvânt". Țțț. Neseriosul de elev avea parcă deficit de atenție. Clar ar fi trebuit lăsat repetent că nu-și implantase cum se cuvine principiile.

P.S. Ce este acela un drum despre?

Un "drum despre" este probabil o prescurtare care combina expresia "un drum de la" cu "un drum inspre". Un "drum de-spre".

In cazul de fata presupun ca se dorea sublinierea aspectului transgenerational al cladirii bunului-simt, in formarea caruia trebuie parcurs un drum obligatoriu "de la" parintii, considerati primii raspunzatori in educatia copilului (proverbialii sapte ani de acasa fiind prezenti, de altfel, si in cultura romaneasca), "inspre" progenitura.

Aaa, da, total face sens drumul acesta. Cam ca in armata.

Clasa a saptea (frumos, simetric cu anii de acasa) baag seama ca e moment cheie: s-a terminat materialul didactic pentru manierele de bun simt si pericolul repetentiei incepe deodata sa sufle in cefele disciplinat tunse.

Trebuia sa mai includ macar punctul 4, care e fenomenul perfectiune: "4. Elevii japonezii, zilnic, timp de 15 minute, fac curat în școlile lor împreuna cu educatori, învățători și profesori, lucru ce a determinat apariția unei generații modeste și atente la fenomenul curățenie și igiena!"

Eu stundokuiam in stil mare...