Medicina Bucureşti

cog1983 wrote:

drcraciun wrote:MP, este in clasa a 10-a (sau a 11-a, la inceput, tot pe-acolo). Si nu scria compuneri.

Eu in clasa a 10-a deja stiam sa scriu corect

Scriai cumva, asa ca mine, cuvinte intregi si fraze alambicate si pe sms-uri ? Eu abia tarziu de tot m-am prins de ce nu imi raspund(eau) unele fete la sms-uri.

drcraciun wrote:

cog1983 wrote:

drcraciun wrote:MP, este in clasa a 10-a (sau a 11-a, la inceput, tot pe-acolo). Si nu scria compuneri.

Eu in clasa a 10-a deja stiam sa scriu corect

Scriai cumva, asa ca mine, cuvinte intregi si fraze alambicate si pe sms-uri ? Eu abia tarziu de tot m-am prins de ce nu imi raspund(eau) unele fete la sms-uri.

Nu aveam telefon in clasa a 10-a. Ma mir ca tu aveai avand in vedere ca esti mai in varsta decat mine...

Eu ma gandeam la fetele din timpul facultatii. In liceu, mai ales in clasele mici, nu prea indrazneam sa comunic (nu stiu daca am mentionat ca eu sunt si timid din fire, nu numai naiv/narcisist/exhibitionist, etc.) in general cu aproape nimeni in nici un fel in afara serviciului/scolii/clasei, etc., mai ales cu vecinii, ca sunt, tocmai mi-am dat seama, si ursuz.

La mine a fost complicat. Tata ma voia electronist, mama la matematici iar pentru mine fizica a tinut mereu loc de oxigen. Alegerea fost simpla : fizica. Pentru c-aveam 4 veri la medicina care ma tot bateau la cap c-ar trebui sa fac medicina, prin anul 3 de fizica a-nceput sa ma bata gandul legat de eventualitatea de a da admitere la medicina. Am observat ca-i pasionant cand am descoperit biologia, care chiar mi-a placut. Totul a venit fara nici macar sa-mi dau seama. Ca o provocare! Asa ca, incepand cu vara dinaintea ultimului an de la fizica, am tras la chimie si biologie. Nimeni nu se astepta si nimeni nu m-a oprit. Pentru ai mei era ca un moft. Devenisem mare si-aveam si armata facut la TR-eu. Am intrat si dup-aceea mi-am dat seama ca nu ma mai pot opri. Medicina chiar imi placea! Pentru nevasta-mea a fost simplu. Niciodata nu se gandise la altceva. Dintre copiii verilor mei medicinisti, plecati in State de multa vreme, nici unul n-a ales medicina : le-au inculcat atat de tare-n cap ca nu merita atata efort, ca au ales drumuri diferite. In ceea ce ma priveste, imi voi lasa copiii sa aleaga ce vor ei. Imi place ceea ce fac si le voi prezenta mereu meseria de medic ca pe o pasiune careia trebuie sa i te dedici cu timp si fara timp. In rest, va fi alegerea lor. Am fost mereu de-acord ca, cel putin in drumurile pe care le incepem, avem mereu alegerea!

mersi frumos muma padurii...)am ramas cu scrisul de pe mess si de asta scriu asa,nu ca n-as stii:|...si in plus daca nu am cap la mate nu am pt. ca nu mi-am dat interesul si acum imi pare rau de chestia asta...la chimie/fizica nu e toata matematica, asa ca ma descurc nu sunt chiar...oricum tot ce trebuie sa fac e sa invat si ma descurc ca vreau sa fac asta deoarece imi place... si scuze pt. limbajul mess

@alex918 Important este să faci distincţia între mess şi un site public unde poate vedea toată lumea ce scrii. Mai ales că trebuie să te faci şi înţeles şi este mai greu când trebuie lumea să stea să descifreze ce ai scris efectiv. Este vorba de imagine în primul rând şi cu toţii ştim că, în viaţă, prima impresie contează foarte mult.

În altă ordine de idei, eu personal am dat la medicină pentru a-mi urma visul din copilărie pe care l-am ignorat pentru a urma un alt drum, mai bănos şi mai uşor, dar cu mai puţine satisfacţii la nivel spiritual. Aşa că la o anumită vârstă am ajuns la concluzia că banii nu înseamnă aşa mult dacă nu faci ce îţi place şi, în fond, o viaţă avem. Drept urmare, iată-mă aici. Cât despre reacţia părinţilor, taică-miu şi-a exprimat entuziasmul, având în vedere că dintotdeauna mă visa medic, iar acum primul pas a fost făcut. Maică-mea, mai sceptică din fire, a spus că am luat-o razna, dar mi-a oferit susţinerea completă.

Oricum, având în vedere că facultatea o fac pe barba mea şi banii mei şi deja am o alta terminată, nu ar fi avut ce să aibă împotrivă, chiar dacă nu le-ar fi plăcut ideea.

Da stiu,mi-am dat seama si imi cer din nou scuze Pe mine alte vorbeau m-au deranjat, dar imi dau si ambitie.

Ooo..frumoase marturisiri pe aici!La mine totul a inceput cand eram la gradi si ma intreba educatoarea ce vreau sa fiu cand voi creste mare..si eu ziceam "doctol".Raspunsul a ramas invariabil acelasi si vreo 10 ani mai tarziu am ajuns sa ma intreb daca chiar vreau asta... am incercat sa gasesc si alte variante.. si am ajuns de unde am plecat.Acum sunt a 12-a si ma pregatesc pentru admitere.
Parintii au privit-o la inceput ca pe o gluma ,apoi cand au vazut ca n-au de ales mi-au fost alaturi si acum au ajuns sa fie mai convinsi ca mine ca sunt facuta pentru asta.si mai mult decat atat,intreaga familie si chiar colegii ma sustin.E frumos,dar asta nu face decat sa-mi amplifice emotiile...sper eu constructive.
N-am niciun medic in familie,insa am luat pulsul spitalelor de toate felurile de mica si.... o sa-mi placa sa lucrez in acest mediu.

alex918 wrote:Da stiu,mi-am dat seama si imi cer din nou scuze Pe mine alte vorbeau m-au deranjat, dar imi dau si ambitie.

Nu ai de ce să te scuzi, nu cred că este cineva care s-a simţit efectiv ofensat de stilul tău de a scrie, erau mai degrabă nişte critici constructive.

ally_alex09 wrote:N-am niciun medic in familie,insa am luat pulsul spitalelor de toate felurile de mica si....

Ai luat pulsul, sau ţi-a fost luat pulsul în spitale?

Eh,era un mod de a spune .Nu intotdeuna am fost eu cea careia i se lua pulsul...nu ca nu mi-ar fi placut