e bine si cu copii si fara,sincer.daca nu ai "inclinatii" spre meseria de a fi parinte las-o balta,sfatul meu.iti trebuie nervi de otel

cateodata.si aviz amatorilor faceti-i cand sunteti pregatiti sufleteste,nu neaparat material desi sunt niste scumpi si la propriu si la figurat.am eu ceva exemple de parinti care au facut copii de dragul artei si nimeni nu e hapy,iar copilul vai de el saracu'.eu si sotul meu suntem o echipa de milioane eu stau non-stop cu minunea mea de un an si 4 luni si el lucra de-i sar capacele.nu avem unchi,matusi,bunici cu care sa o lasam un ceas asa ca am crescut-o singuri,defapt singura....am mers cu ea peste tot de la inscriere la examen pana la piata,spectacol,restaurant,concediu... s-au selectat prietenii din start,nu e toata lumea de acord sa aiba un copil mic in preajma chiar daca e cuminte foc ca a mea.dar nu-i bai ne-am facut altii ,cu copii.acum de o luna am angajat o bona pt 4 ore pe zi .plus perioada cand doarme am mai avut ceva timp de citit,plus ca invat cat pot cu ea prin preajma,ii vorbesc non-stop de ale mele si ea de ale ei,ceva-ceva ne ramane in cap la amandoua...
de ce scriu toate astea?sub nici o forma sa ma plang,daca as da timpul inapoi as face la fel.scriu asa, sa stiti ce va asteapta

.dar asa e de bine sa te trezesti dimineata cu o manuta mica pe fata care te mangaie si zice "daghi-daghi mama" si te pupa dulce pe obraz....
eu ma duc la anemii ca m-am saturat si de rezitestul ala,deja dau rateuri....