"Vocatia a murit ! Traiasca prestatia !"

[Phat Skidz]

Sunt foarte serios (dar n-am zis în veața mea nimica într-o carte de la Humanitas, să mor io.)
Pă mulți fascinează suferința și boala. Când e un accident, cum recunoști care dintre cei prezenți e medic? Exact. Trebuie să faci medicina ca să te vindeci, aparent.

[Melania]

inseamna ca am facut facultatea degeaba, pesemne nu m-am vindecat

[marmotul]

mela, de abia acum incep sa te inteleg.

[Melania]

nu, n-am muci asa vorbesc eu pe nas.

[marmotul]

[Calico]

Bai, marmotule, nene, ai pretentii prea mari de la pacientii tai.

Foarte bine c-ai incercat sa-i explici (banuiesc ca ai facut-o cat de bine ai putut) cateva lucruri despre boala lui. Dar nu inteleg de ce te frustreaza atat faptul ca n-a inteles exact ce voiai tu. Pentru tine o fi usor, ca doar ai facut facultatea asta, dar lui poate ii e mai greu sa-si inchipuie cum e cu nervii astia care leaga urechea de creier. Si pana la urma sunt tot niste fire, nu? A explicat si omul cum a putut, cum si-a imaginat el, mie nu mi se pare mare chestie. Adica nu mi se pare in niciun caz ca "uite, mi-am batut gura de pomana si asta nu a inteles nimic". A inteles omul cat a putut. Si oricum, pentru el cred ca e important faptul ca i-ai explicat, ca te-ai purtat frumos cu el. In momentul cand doctorul ii explica despre boala lui, pacientul poate nu se mai simte la fel de neajutorat in fata ei, poate simte ca are mai mult control.

Nu zic acum sa-ti faci meseria din iubire de oameni sau alte clisee, ca si eu am ales medicina pentru partea stiintifica, da macar sa intelegi ca lucrezi cu oameni care pot fi si ei mai prosti, mai neinstruiti... nu numai geniile se imbolnavesc.

[drcraciun]

Si eu ma enervam la inceput imediat dupa terminarea facultatii de prostia unor oameni. O data chiar am izbucnit din camera respectiva unde statusem de vorba cu un pacient si nevasta lui si m-am plans la sef "de ce oare or fi unii oameni asa de prosti ?" (chiar am folosit cuvantul asta). El mi-a zambit si mi-a zis ca sunt inaca tanar, mai am multe de invatat in viata si ca, printre ele, va trebui sa invat sa fiu mai tolerant fata de slabiciunile altor oameni in general (nu numai pacienti). Nu am uitat lectia aia niciodata, mai ales, poate, pentru ca mi-a fost oferita cu bunavointa si intelegere fata de frustrarea mea, nu ca o critica asupra ineptiei mele.

[187.92a]

bleah.
nu stii ca nu exista prosti? a zis tot vlad intr-o carte de la Humanitas.

ca si eu am ales medicina pentru partea stiintifica

+1. apoi nu mai stiu exact ce s-a intamplat

Foarte bine c-ai incercat sa-i explici (banuiesc ca ai facut-o cat de bine ai putut) cateva lucruri despre boala lui. Dar nu inteleg de ce te frustreaza atat faptul ca n-a inteles exact ce voiai tu. Pentru tine o fi usor, ca doar ai facut facultatea asta, dar lui poate ii e mai greu sa-si inchipuie cum e cu nervii astia care leaga urechea de creier. Si pana la urma sunt tot niste fire, nu? A explicat si omul cum a putut, cum si-a imaginat el, mie nu mi se pare mare chestie. Adica nu mi se pare in niciun caz ca "uite, mi-am batut gura de pomana si asta nu a inteles nimic". A inteles omul cat a putut. Si oricum, pentru el cred ca e important faptul ca i-ai explicat, ca te-ai purtat frumos cu el. In momentul cand doctorul ii explica despre boala lui, pacientul poate nu se mai simte la fel de neajutorat in fata ei, poate simte ca are mai mult control.

asa cum a explicat MP lui marmotul, cu rabdare, asa si el la randul lui sa face cu pacientii.

b3 te exprimi foarte prolix, exprima-te mai bine nu e vina mea ca te exprimi echivoc